ESPERÁNTO s.n. Limbă internațională, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, inventată la sfârșitul sec. XIX de către dr. Zamenhof. [< fr. espéranto < Esperanto – pseudonimul creatorului]. substantiv neutruesperanto
ESPERÁNTO s. n. limbă artificială formată din elementele de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene. (< fr. espéranto) substantiv neutruesperanto
esperánto s. n. substantiv neutruesperanto
esperanto n. limbă internațională stabilită pela 1887 de doctorul Zamenhof. substantiv neutruesperanto
ESPERÁNTO s. n. Limbă artificială, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, creată cu scopul de a deveni limbă internațională. – Din fr. espéranto. substantiv neutruesperanto
ESPERÁNTO s. n. Limbă artificială, bazată pe o gramatică schematizată și pe un vocabular împrumutat de la cele mai răspîndite limbi europene, inventată la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cu pretenția de a deveni limbă internațională. substantiv neutruesperanto
esperanto substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | esperanto | esperantoul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | esperanto | esperantoului |
plural | — | — |