esofag definitie

ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos]. substantiv neutru esofag

ESOFÁG¹ s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage) substantiv neutru esofag

ESOFAG²(O)- elem. „esofag”. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se mănâncă) substantiv neutru esofag

*esofág n., pl. e (vgr. oisophágos, d. oiso, oio, duc, și fag din antropofag). Anat. Gîtlej, canalu care duce alimentele din gură în stomah. – Și ezo- (după fr.). substantiv neutru esofag

esofág s. n., pl. esofáge/esofáguri substantiv neutru esofag

ezofag n. canal care conduce alimentele dela gură la stomac. substantiv neutru ezofag

ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage. substantiv neutru esofag

ESOFÁG s. n. Tub care unește cavitatea bucală cu stomacul și prin care trec alimentele înghițite. substantiv neutru esofag