ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos]. substantiv neutru esofag
ESOFÁG1 s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage) substantiv neutru esofag
ESOFAG2(O)- elem. „esofag”. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se mănâncă) substantiv neutru esofag
*esofág n., pl. e (vgr. oisophágos, d. oiso, oio, duc, și fag din antropofag). Anat. Gîtlej, canalu care duce alimentele din gură în stomah. – Și ezo- (după fr.). substantiv neutru esofag
esofág s. n., pl. esofáge/esofáguri substantiv neutru esofag
ezofag n. canal care conduce alimentele dela gură la stomac. substantiv neutru ezofag
ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage. substantiv neutru esofag
ESOFÁG s. n. Tub care unește cavitatea bucală cu stomacul și prin care trec alimentele înghițite. substantiv neutru esofag
| esofag substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | esofag | esofagul |
| plural | esofaguri | esofagele | |
| genitiv-dativ | singular | esofag | esofagului |
| plural | esofaguri | esofagurilor | |