ÉSKER s.n. (Geol.) Creastă lungă și sinuoasă formată din nisipuri și pietrișuri aduse de torenții glaciari. [< engl. esker < cuv. islandez]. substantiv neutruesker
ÉSKER s. n. creastă lungă și sinuoasă formată din nisipuri și pietrișuri aduse de torenții glaciari. (< engl. esker) substantiv neutruesker
esker substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'esker | 'eskerul |
plural | 'eskere | 'eskerele | |
genitiv-dativ | singular | 'esker | 'eskerului |
plural | 'eskere | 'eskerelor |