ESEÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eseu, specific eseului. [< fr. essayistique]. adjectiveseistic
ESEÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la eseu. II. s. f. literatura eseurilor. (< fr. essayistique) adjectiveseistic
ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj. 1. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. – Din fr. essayistique. adjectiveseistic
eseístic adj. m., pl. eseístici; f. eseístică, pl. eseístice adjectiveseistic
ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. 2. S. f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din fr. essayistique. adjectiveseistic
ESEÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eseu, specific eseului. [< fr. essayistique]. substantiv feminineseistic
ESEÍSTICĂ s.f. Arta de a scrie eseuri. ♦ Literatura eseurilor. [Pron. -se-is-. / < fr. essayistique]. substantiv feminineseistică
ESEÍSTICĂ s. f. 2. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din fr. essayistique. substantiv feminineseistică
eseístică s. f., g.-d. art. eseísticii substantiv feminineseistică
eseistică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | eseistică | eseistica |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | eseistici | eseisticii |
plural | — | — |