escrocherie definitie

ESCROCHERÍE s.f. Faptă de escroc; înșelătorie, pungășie, șarlatanie. [Gen. -iei, var. excrocherie s.f. / cf. fr. escroquerie]. substantiv femininescrocherie

ESCROCHERIE s. f. înșelătorie, pungășie, șarlatanie. ◊ înșelăciune, fraudă. (< fr. escroquerie) substantiv femininescrocherie

ESCROCHERIE hohaiseală, Maradona, matrapazlâc, mânărie, mișculație, pungășie, suveică, șmecherie, șmen, șmerchez, tun, țeapă. substantiv femininescrocherie

*escrocheríe f. (fr. escroquerie). Furt pin [!] înșelăcĭune, coțcărie. substantiv femininescrocherie

escrocheríe s. f., art. escrochería, g.-d. art. escrocheríei; pl. escrocheríi, art. escrocheríile substantiv femininescrocherie

escrocherie f. stoarcere prin înșelăciune. substantiv femininescrocherie

ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri; faptă de escroc; înșelăciune, pungășie, șarlatanie. – Din fr. escroquerie. substantiv femininescrocherie

ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Faptă de escroc, înșelăciune, pungășie, coțcărie, potlogărie. Escrocheriile se petreceau în acte, în arhivele tribunalelor; se jura strîmb, se măsluia. BOGZA, A. Î. 43. substantiv femininescrocherie