erudit definitie

ERUDÍT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste; învățat, savant. ♦ (Despre opere științifice) Care arată erudiție, cunoștințe multe și profunde. [Cf. fr. érudit, lat. erudituscioplit, instruit]. adjectiv erudit

ERUDÍT, -Ă adj. (și s.) care posedă cunoștințe vaste; învățat, savant. ◊ (despre opere științifice) care dovedește erudiție. (< fr. érudit, lat. eruditus) adjectiv erudit

*erudít, -ă adj. (lat. e-rudítus, d. ex, din, și rudis, aspru, necĭoplit). Învățat, doct, savant: om erudit, carte erudită. adjectiv erudit

erudít adj. m., pl. erudíți; f. erudítă, pl. erudíte adjectiv erudit

erudit a. și m. învățat. adjectiv erudit

ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care conține cunoștințe vaste și aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus. adjectiv erudit

ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Despre persoane) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste căpătate în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ◊ (Substantivat) dați seama că tot progresul, cît e, s-a realizat la noi prin cîțiva mari cărturari? întrebă, tulbu­rat, Bălcescu. Datorăm nespus acelui mare erudit, stolnicul Constantin Cantacuzino. CAMIL PETRESCU, O. I 308. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. O lucrare erudită.O lungă controversă în care filologia are să se amestece cu istoria naturală și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24. adjectiv erudit

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului erudit

erudit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erudit eruditul erudi erudita
plural erudiți erudiții erudite eruditele
genitiv-dativ singular erudit eruditului erudite eruditei
plural erudiți erudiților erudite eruditelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z