eructa definitie

credit rapid online ifn

ERUCTÁ vb. I. intr. A râgâi. [< fr. éructer, lat. eructare]. verberucta

ERUCTÁ vb. intr. a râgâi. (< fr. éructer, lat. eructare) verberucta

credit rapid online ifn

eructá (a ~) vb., ind. prez. 3 eructeáză verberucta

ERUCTÁ, eructez, vb. I. Intranz. (Med.) A râgâi. – Din fr. éructer. verberucta

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluieructa

eructa  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)eructa eructare eructat eructând singular plural
eructând eructați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eructez (să)eructez eructam eructai eructasem
a II-a (tu) eructezi (să)eructezi eructai eructași eructaseși
a III-a (el, ea) eructea (să)eructai eructa eructă eructase
plural I (noi) eructăm (să)eructăm eructam eructarăm eructaserăm
a II-a (voi) eructați (să)eructați eructați eructarăți eructaserăți
a III-a (ei, ele) eructea (să)eructeze eructau eructa eructaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z