eroism definitie

EROÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este eroic; vitejie, curaj; spirit de erou. [< fr. héroïsme]. substantiv neutru eroism

EROÍSM s. n. comportare deosebită care se manifestă prin săvârșirea de fapte mari în împrejurări grele (în război); atitudine, faptă de erou; vitejie. (< fr. héroïsme) substantiv neutru eroism

*eroízm n., pl. e (d. eroŭ). Calitatea de eroŭ, vitejie. substantiv neutru eroizm

eroísm s. n. substantiv neutru eroism

eroism n. caracter sau faptă de erou. substantiv neutru eroism

EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvârși fapte mari; vitejie; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic, bravură. – Din fr. héroïsme. substantiv neutru eroism

EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvîrși fapte mari; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic. Munci­torii de la C.F.R. – cetățuia cea mai înaintată a proletariatului din Romînia – au dat istoriei de clasă din această țară zile de un neasemuit eroism revoluționar și de înfio­rătoare jertfe. DOC. Part. 176. Datorită caracterului socia­list al Statului Sovietic și conștiinței politice înalte a popoarelor Uniunii Sovietice, în Armata Roșie s-a născut, în condițiile războiului, eroismul de masă, fenomen nemai­cunoscut înainte în istorie. CONTEMPORANUL, S. II 1952, nr. 283, 4/3. substantiv neutru eroism