reduceri si promotii 2018
Definitie eroare - ce inseamna eroare - Dex Online

eroare definitie

EROÁRE s.f. 1. Greșeală, lipsă de concordanță între percepțiile noastre și realitatea obiectivă. ◊ A induce (pe cineva) în eroare = a amăgi, a înșela. 2. Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea măsurată a acestei mărimi. [Gen. -orii. / cf. fr. erreur, it. errore, lat. error]. substantiv feminin eroare

EROÁRE s. f. 1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală. ♦ a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înșela. 2. (jur.) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ. 3. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi. (< fr. erreur, lat. error) substantiv feminin eroare

eroáre (eróri), s. f. – Greșeală. Lat. errorem (sec. XIX). – Der. eronat, adj., din fr. erroné. substantiv feminin eroare

*eroáre f., pl. erorĭ (lat. érror, -óris, d. errare, a rătăci, a greși). Opiniune falsă. Greșală [!]: eroare de calcul. substantiv feminin eroare

eroáre s. f., g.-d. art. erórii; pl. eróri substantiv feminin eroare

eroare f. 1. opiniune sau doctrină falsă; 2. greșală: eroare de calcul. substantiv feminin eroare

EROÁRE, erori, s. f. 1. Cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală. ◊ Expr. A induce (pe cineva) în eroare = a înșela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ. ◊ Eroare judiciară = stabilire greșită a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte. 3. Diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi. – Din fr. erreur, lat. error, -oris. substantiv feminin eroare

EROÁRE erori, s. f. 1. (În opoziție cu adevăr) Lipsă de concordanță între percepțiile noastre și realitatea obiectivă, confirmată de practică, a lucrurilor percepute; cunoștință greșită, falsă despre această realitate, idee, părere, opinie greșită (pe care cineva și-o formează sau o are din nebăgare de seamă, din lipsă de discernămînt etc.); ceea ce e greșit, greșeală. Adevărul și eroarea, ca și toate categoriile logice care se mișcă in anta­gonisme polare, au valabilitate absolută numai pentru un domeniu foarte limitat. ENGELS, A. 107. Mi-am închi­puit că ai trecut peste drum la Caraiman.Eroare. SEBASTIAN, T. 345. Pentru ce să nu combatem erorile răspîndite în public de reaua-credință sau de fanfaronada unora? ODOBESCU, S. III 48. ◊ Eroare probabilă = dife­rență probabilă între datele obținute printr-un calcul și cele obținute pe bază de experiență. ◊ Expr. A induce pe cineva în eroare = a face (pe cineva) să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decît e în realitate; a înșela, a amăgi. 2. Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea măsurată sau calculată a acestei mărimi. substantiv feminin eroare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului eroare

eroare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eroare eroarea
plural erori erorile
genitiv-dativ singular erori erorii
plural erori erorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z