ERGONOMÍE s.f. Disciplină care studiază condițiile și metodele de muncă în scopul îmbunătățirii posibilităților de a folosi mașina. [Gen. -iei. / < fr. ergonomie, cf. gr. ergon – lucru, nomos – normă]. substantiv femininergonomie
ERGONOMÍE s. f. știință care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. (< fr. ergonomie) substantiv femininergonomie
ergonomíe s. f., art. ergonomía, g.-d. ergonomíi, art. ergonomíei substantiv femininergonomie
ERGONOMÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de muncă în vederea realizării unei adaptări optime a omului la acestea. – Din fr. ergonomie. substantiv femininergonomie
ergonomie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ergonomie | ergonomia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ergonomii | ergonomiei |
plural | — | — |