ERGATÍV s. n. caz gramatical, în unele limbi flexionare, care indică subiectul unei acțiuni ce se exercită asupra unui obiect. (< fr. ergatif) substantiv neutruergativ
ergativ substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ergativ | ergativul |
plural | ergative | ergativele | |
genitiv-dativ | singular | ergativ | ergativului |
plural | ergative | ergativelor |