erg definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeerg
- Vezi aici mai multe rimeerg
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuer
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuerg
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curg
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuerg
ERG s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a energiei, a lucrului mecanic și a cantității de căldură, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu 1 cm în direcția ei. [< fr. erg, cf. gr. ergon – lucru]. substantiv masculinerg
ERG1 s. m. unitate de măsură pentru energie, lucru mecanic și căldură egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu 1 cm. (< fr. erg, gr. ergon) substantiv masculinerg
erg1 (unitate de măsură) s. m., pl. ergi substantiv masculinerg
erg2 (deșert de nisip) s. n., pl. érguri substantiv masculinerg
ERG1, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură tolerată pentru energie, lucru mecanic și căldură, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină când acesta își deplasează punctul de aplicație cu un cm. – Din fr. erg. substantiv masculinerg
ERG s. m. (Fiz.) Unitate de lucru mecanic egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de o dină cînd punctul ei material de aplicație se deplasează cu un centimetru pe direcția ei. substantiv masculinerg
ERG s.n. (Geol.) Deșert de nisip format din dune, în Sahara occidentală. [< fr. erg < cuv. arab]. substantiv neutruerg
ERG2 s. n. deșert de nisip acoperit cu dune, în Sahara, Peninsula Arabică etc. (< fr. erg) substantiv neutruerg
ERG2, erguri, s. n. Deșert de nisip cu dune, caracteristic Saharei, format de obicei în porțiunile mai coborâte ale scoarței Pământului. – Din fr. erg. substantiv neutruerg
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluierg
| erg substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | 'erg | 'ergul |
| plural | 'erguri | 'ergurile | |
| genitiv-dativ | singular | 'erg | 'ergului |
| plural | 'erguri | 'ergurilor | |
| erg substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | 'erg | 'ergul |
| plural | 'erguri | 'ergurile | |
| genitiv-dativ | singular | 'erg | 'ergului |
| plural | 'erguri | 'ergurilor | |