EREZIÁRH s. m. șef al unei secte eretice; autor al unei erezii. (< fr. hérésiarque, lat. haeresiarcha) substantiv masculinereziarh
*ereziárh m. (vgr. ῾airesiárhes și -iarhos). Șefu uneĭ secte, autoru uneĭ ereziĭ. substantiv masculinereziarh
| ereziarh substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ereziarh | ereziarhul |
| plural | ereziarhi | ereziarhii | |
| genitiv-dativ | singular | ereziarh | ereziarhului |
| plural | ereziarhi | ereziarhilor | |