reduceri si promotii 2018
Definitie erete - ce inseamna erete - Dex Online

erete definitie

eréte (eréți), s. m. – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – Var. harete, (înv.) hăreț, herete, harete, hereu, hărău. Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. După DAR, din mag. harács „varietate de vultur”). substantiv masculin erete

erete, ereți s. m. polițist. substantiv masculin erete

eréte și heréte m. (var. din arete [pin [!] aluz. la ĭuțeala cu care se răpede], din care s’a făcut harete și herete [Olt.], apoĭ erete. Cp. și cu ung. harács, o pasăre răpitoare de apă). Sud. Ulĭ. – În biblia d. 1688 hăreț, în Ban. hărăŭ. substantiv masculin erete

eréte s. m., pl. eréți substantiv masculin erete

erete m. 1. un fel de șoim care răpește păsărelele de câmp (Astur nisus); 2. joc de copii numit și deapuia-gaia. [Și arete, identic cu vechiu-rom. arete, berbece (lat. ARIETEM), nume metaforic dat acestei păsări (cf. berbecel, lupul-vrăbiilor)]. V. hărău. substantiv masculin erete

ERÉTE, ereți, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu ulii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. – Et. nec. substantiv masculin erete

ERÉTE, ereți, s. m. Nume dat unor păsări răpitoare de zi: a) pasăre mare de culoare cenușie, cu pîntecele alburiu, cu ciocul scurt și încovoiat, care atacă păsările și unele mamifere mici (Astur palumbarius); uliu, hîrău; b) pasăre mijlocie cu spinarea albastră și capul cenușiu, avînd zborul asemănător cu al rîndunelei și hrănindu-se cu păsărele, mai ales cu rîndunele (Falco subbuteo). Balta își schimba numaidecît fața și o viață extraordinară pornea în jurul meu, din mîluri în ape și foltane de stuf, supravegheată atent de poliția aeriană a vulturilor și a ereților. SADOVEANU, V. F. 64. Deo­dată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, S. A. 64. Să lase codrii ereților. DELAVRANCEA, S. 171. substantiv masculin erete

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului erete

erete   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erete eretele
plural ereți ereții
genitiv-dativ singular erete eretelui
plural ereți ereților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z