ereditar definitie

EREDITÁR, -Ă adj. Transmis prin moștenire; care se moștenește; moștenit. [Var. hereditar, -ă adj. / cf. fr. héréditaire, it. ereditario]. adjectivereditar

EREDITÁR, -Ă adj. 1. care se transmite prin ereditare. 2. (despre bunuri) care se transmit prin moștenire. (< fr. héréditaire, lat. hereditarius) adjectivereditar

*ereditár, -ă adj. (lat. hereditarius). Care se transmite pin [!] moștenire: avere ereditară. Care se comunică de la părințĭ la copiĭ: boală ereditară. adjectivereditar

ereditár adj. m., pl. ereditári; f. ereditáră, pl. ereditáre adjectivereditar

ereditar a. 1. care se transmite prin moștenire: bunuri ereditare; 2. care trece dela părinți la copii: ftizia se crede ereditară. adjectivereditar

EREDITÁR, -Ă, ereditari, -e, adj. 1. (Despre particularități fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin moștenire, care se moștenește; moștenit. – Din fr. héréditaire, lat. hereditarius. adjectivereditar

EREDITÁR, -Ă, ereditari, -e, adj. 1. (Despre anumite particularități fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate. Rezolvarea problemelor de dirijare a particu­larităților ereditare ale organismelor este posibilă numai prin aplicarea concepției miciuriniste în biologie. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/4. 2. (Despre un bun, un privilegiu, un titlu etc.) Care se transmite prin moștenire, care este moștenit. ◊ Prinț ereditar = prinț care are dreptul să moștenească tronul sau (rar) să întemeieze o dinastie. În locul unei domnii de șapte ani, [Cantacuzino] visează să devină prinț ereditar. BOLINTINEANU, O. 253. adjectivereditar