erbiu definitie

ÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. erbium]. substantiv neutruerbiu

ÉRBIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. erbium, germ. Erbium) substantiv neutruerbiu

*érbiŭ n. Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea. E bivalent și are o greutate atomică de 169. substantiv neutruerbiŭ

érbiu [biu pron. biu] s. n., art. érbiul; simb. Er substantiv neutruerbiu

ÉRBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium. substantiv neutruerbiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluierbiu

erbiu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'erbiu 'erbiul
plural
genitiv-dativ singular 'erbiu 'erbiului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z