ERBACÉE adj., s.f. (Plantă) cu tulpina fragedă, moale (ca iarba). [Pron. -ce-e, pl.invar. / < fr. herbacé, cf. lat. herba – iarbă]. substantiv feminin erbacee
ERBACÉE adj., s. f. (plantă) cu tulpina subține, nelignificată, cu aspect de iarbă. (< fr. herbacé, lat. herbaceus) substantiv feminin erbacee
erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée substantiv feminin erbacee
ERBACÉE, erbacee, adj., s. f. (Plantă) care are tulpina subțire, fragedă, moale și apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus. substantiv feminin erbacee
ERBACÉE, erbacee, adj. f. (Bot.; despre plante) Care are tulpina fragedă, moale și apoasă, adesea verde; ierbos. Trifoiul este o plantă erbacee. substantiv feminin erbacee
| erbacee substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | erbacee | erbaceea |
| plural | erbacee | erbaceele | |
| genitiv-dativ | singular | erbacee | erbaceei |
| plural | erbacee | erbaceelor | |