epopee definitie

EPOPÉE s. f. 1. poem epic în versuri, de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, de o deosebită însemnătate pentru viața unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare; epos. 2. șir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase. (< fr. épopée, gr. epopoiia) substantiv femininepopee

EPOPÉE s.f. Specie epică în versuri de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice legendare sau istorice de o deosebită însemnătate pentru viața unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare. ♦ Șir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase. [Pron. -pe-e. / < fr. épopée, it. epopea, cf. gr. epopoiia < epos – poem, poiein – a face]. substantiv femininepopee

epopée s. f., art. epopéea, g.-d. art. epopéii; pl. epopéi substantiv femininepopee

epopee f. 1. povestirea poetică a întâmplărilor eroice; ea cântă faptele, gloria și nenorocirile omului, evenimentele cele mari din istoria popoarelor; epopea are un caracter grandios și simplu totdeodată; epopee populară, coordinare succesivă de cântece fragmentare sau rapsodii, purtând într’însa caracterul spiritului popular și pecetea timpului (ex. poemele omerice); epopee artistică, imitațiunea individuală a acelor poeme colective și anonime (ex. Eneida lui Virgiliu); 2. serie de acțiuni demne de epopee. substantiv femininepopee

EPOPÉE, epopei, s. f. Poem epic de mari dimensiuni în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate adesea de personaje extraordinare sau supranaturale; epos; p. ext. producție epică de mare amploare. ♦ Șir de fapte eroice și glorioase. – Din fr. épopée. substantiv femininepopee

EPOPÉE, epopei, s. f. Poem epic de mari dimensiuni, în care se povestesc în versuri fapte eroice, legendare sau istorice; p. ext. producție epică. Pentaur ridică vocea, și pe harpa lui de bard Epopeea strălucită curge falnică și clară. MACEDONSKI, O. I 104. Cîte-o femeie cu fața înfundată în capșon își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros, asemenea zeilor întunecați din epopeile nordice. EMINESCU, N. 34. ♦ Șir de evenimente mărețe, de fapte eroice și glorioase. Marea epopee a victoriei popoarelor sovietice asupra agresorilor fasciști nu a fost altceva decît continuarea tradiționalei politici sovietice de apărare a păcii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. – PL și: epopee (ODOBESCU, S. III 80). substantiv femininepopee

*epopéĭe f., pl. éĭ, gen. éiĭ, cu art. eĭa (vgr. epo-poiía, d. épos, poemă, și poiéo, fac; it. epopéja și epopéa. V. melopeĭe). Poemă eroică mare, ca Iliada, Eneida, Enriada ș. a. Genu poemeĭ epice. substantiv femininepopeĭe

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiepopee

epopee  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epopee epopeea
plural epopei epopeile
genitiv-dativ singular epopei epopeii
plural epopei epopeilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z