epizootie definitie

EPIZOOTÍE s.f. Epidemie la animale. [Gen. -iei. / < fr. épizootie, cf. gr. epi – peste, zoon – animal]. substantiv femininepizootie

EPIZOOTÍE s. f. epidemie la animale. (< fr. épizootie) substantiv femininepizootie

*epizootíe f. (d. vgr. epí, pe, și zoótes, natura animală). Epidemie la animale, ca: răpcĭuga, dalacu ș. a. substantiv femininepizootie

epizootíe s. f., art. epizootía, g.-d. art. epizootíei; pl. epizootíi, art. epizootíile substantiv femininepizootie

epizootie f. epidemie de animale. substantiv femininepizootie

EPIZOOTÍE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie. substantiv femininepizootie

EPIZOOTÍE s. f. Extindere prin contaminare a unei boli infecțioase la un număr mare de vite dintr-o loca­litate sau dintr-o regiune. Dezvoltarea creșterii animalelor este strîns legată de combaterea epizootiilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 5/4. Caii și boii nu se mai îmbol­năvesc... epizootia intră în gaură de șarpe, lăcustele fug. GHICA, S. A. 89. substantiv femininepizootie