epiteliu definitie

EPITÉLIU s.n. Țesut compus din unul sau mai multe straturi de celule, care formează învelișul pielii, al mucoaselor etc. [Pron. -liu. / < fr. epithélium, cf. gr. epi – deasupra, thele – mamelă]. substantiv neutruepiteliu

EPITÉLIU s. n. 1. țesut vascular, alcătuit din unul sau mai multe straturi de celule, care formează învelișul pielii, al mucoaselor, glandelor etc. 2. strat de celule alungite care căptușește interiorul anumitor organe, la plante. (< fr. épithélium) substantiv neutruepiteliu

*epitéliŭ n. (d. vgr. epí, pe, și thelé, mamelă, fiind-că a fost aplicat întîĭ la pelița [!] care acopere [!] mamelele). Anat. Epidermă formată din celule reunite într’una saŭ maĭ multe păturĭ și care acopere membranele mucoase, seroase, vasculare și glandulare. substantiv neutruepiteliŭ

epitéliu [liu pron. liu] s. n., art. epitéliul; pl. epitélii, art. epitéliile (-li-i-) substantiv neutruepiteliu

EPITÉLIU, epitelii, s. n. Țesut format dintr-unul sau din mai multe straturi de celule de diverse forme, care alcătuiește învelișul pielii, al mucoaselor, al canalelor excretoare ale glandelor etc. – Din fr. épithélium. substantiv neutruepiteliu

EPITÉLIU, epitelii, s. n. Țesut (alcătuit din celule legate între ele printr-o substanță intercelulară) care formează suprafața de înveliș a pielii, a mucoaselor, a canalelor excretoare ale glandelor etc. – Pronunțat: -liu. substantiv neutruepiteliu