EPITAXÍE s. f. 1. proces fizico-chimic de creștere a unui strat monocristalin pe un suport de asemenea cristalin. 2. (electron.) metodă de dopaj care încorporează impuritățile pe un cristal de germaniu sau de siliciu. (< fr. épitaxie) substantiv femininepitaxie
epitaxie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epitaxie | epitaxia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | epitaxii | epitaxiei |
plural | — | — |