epitalam definitie

EPITALÁM s.n. (Liv.) Mic poem sau cântec de nuntă în cinstea tinerilor căsătoriți. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion < gr. epi – la, thalamos – căsătorie]. substantiv neutruepitalam

EPITALÁM s. n. poem liric compus și cântat cu ocazia unei căsătorii. (< fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion) substantiv neutruepitalam

*epitalám n., pl. e și urĭ (vgr. epithálamos). Mică poemă în onoarea mirilor. V. conăcărie. substantiv neutruepitalam

epitalam n. cântec nupțial în onoarea tinerilor căsătoriți. substantiv neutruepitalam

EPITALÁM, epitalamuri, s. n. Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei. – Din fr. épithalame, lat. epithalamium. substantiv neutruepitalam

EPITALÁM, epitalame, s. n. (Livresc) Cîntec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. Scria... sonete pentru răsărita stea a Moldaviei, ode, epitalame în care toți zeii din Olimp figurau. NEGRUZZI, S. I 206. – Pl. și: epitalamuri. substantiv neutruepitalam

epitalám s. n., pl. epitalámuri substantiv neutruepitalam

EPITALÁM, epitalame, s. n. (Livresc) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. – Fr. épithalame (lat. lit. epithalamium). substantiv neutruepitalam

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiepitalam

epitalam  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epitalam epitalamul
plural epitalame epitalamurile
genitiv-dativ singular epitalam epitalamului
plural epitalame epitalamelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z