epistat definitie

epistát (epistáți), s. m. – 1. Paznic. – 2. Polițai. Mr. epistat. Ngr. ἐπιστάτης (Gáldi 181), sec. XVIII. – Der. epistasie, s. f. (înv., misiunea unui epistat; pază). substantiv masculinepistat

*epistát m. (ngr. epistátis, d. vgr. epistátes. V. aero-stat, para-stas). Supraveghetor, îngrijitor. Iron. Subcomisar. – Vulg. Și ipistat. substantiv masculinepistat

epistát s. m., pl. epistáți substantiv masculinepistat

epistat m. 1. supraveghetor: epistat de moșie; 2. sub-comisar de poliție: epistat de mahala. [Gr. mod.]. substantiv masculinepistat

EPISTÁT, epistați, s. m. (Înv.) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [Var.: ipistát s. m.] – Din ngr. epistátis. substantiv masculinepistat

EPISTÁT, epistați, s. m. (Învechit) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; (în trecut) subcomisar. Cum să adormi tu poliția, cu toți sergenții, cu toți comisarii și cu toți epistații ei? HOGAȘ, DR. II 130. Abia scăpase... din mîna unui epistat. MACEDONSKI, O. III 61. Se gîndea ce-ar fi, dacă vreun comisar, vreun epistat ori vreun sergent... l-ar înhăța, l-ar duce la secție. SLAVICI, O. I 327. 2. Persoană care administrează și supraveghează o gospodărie (casă sau moșie); administrator, intendent, logofăt, vechil. L-am găsit ajutor logofătului Marinică, epistatul unei moșii ce aveam în Teleorman. GHICA, S. 302. – Variantă: ipistát (PAS, L. I 35, id. Z. I 161, CARAGIALE, O. I 43) s. m. substantiv masculinepistat