episcop definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeepiscop
- Vezi aici mai multe rimeepiscop
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuep
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuepi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuop
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucop
epíscóp (-pi), s. m. – Grad înalt în ierarhia bisericească, imediat inferior mitropolitului; persoană care are acest grad. De la începuturile organizării bisericii rom., a fost ales și confirmat de mitropolit, cu acceptul Domnului. – Mr. episcop. Ngr. ἐπίσϰοπος (Murnu 12). – Der. arhiepiscop, s. m., din ngr. ἀρχιεπίσϰοπος; episcopal (var. episcopesc), adj.; episcopie, s. f. substantiv masculinepiscop
*epíscop, și -óp m. (ngr. Și vgr. epískopos, inspector, episcop; it. véscovo, fr. évêque; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și -cup (acc. și cúp) și píscup. V. preut. substantiv masculinepiscop
episcop m. prelat însărcinat cu conducerea unei eparhii. [Gr. mod.]. substantiv masculinepiscop
EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus. substantiv masculinepiscop
EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Demnitar bisericesc care conduce o eparhie; vlădică. Odată slujind un episcop oarecare de hramul bisericii la Buna-vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică. CREANGĂ, A. 137. substantiv masculinepiscop
EPISCÓP s.n. Aparat de proiecție a obiectelor opace prin reflexie. ♦ (Mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. [< germ. Episkop, fr. épiscope, cf. gr. epi – deasupra, skopein – a privi]. substantiv neutruepiscop
EPISCÓP s. n. 1. aparat de proiecție prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. (< germ. Episkop, fr. épiscope) substantiv neutruepiscop
epíscop1 (persoană) s. m., pl. epíscopi substantiv neutruepiscop
!episcóp2 (aparat) (-pis-cop/-pi-scop) s. n., pl. episcoápe substantiv neutruepiscop
EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop. substantiv neutruepiscop
EPISCÓP2, episcoape, s. n. Aparat care servește la proiectarea pe un ecran, în lumină reflectată, a unei figuri iluminate convenabil. substantiv neutruepiscop
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiepiscop
| episcop substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | episcop | episcopul |
| plural | episcoape | episcoapele | |
| genitiv-dativ | singular | episcop | episcopului |
| plural | episcoape | episcoapelor | |
| episcop substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | episcop | episcopul |
| plural | episcoape | episcoapele | |
| genitiv-dativ | singular | episcop | episcopului |
| plural | episcoape | episcoapelor | |