EPIPLÓON s.n. Ligament peritoneal care unește viscerele. [Var. epiplon. / < fr. épiploon, cf. gr. epiploon – plutitor]. substantiv neutruepiploon
*epiploón n., pl. oane (vgr. epíploon, d. epí, pe, și pléo, plutesc). Anat. O parte a peritoneuluĭ. Cea care acopere [!] măruntaĭele se numește marele epiploon (pop. prápur [la mei] și bezărăŭ [la porcĭ], ĭar cea care se află între stomah [!] și ficat se numește micu epiploon. V. mesenter. substantiv neutruepiploon
epiploon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epiploon | epiploonul |
plural | epiplooane | epiplooanele | |
genitiv-dativ | singular | epiploon | epiploonului |
plural | epiplooane | epiplooanelor |