EPIPLÓN s. n. ligament peritoneal care unește viscerele; omentum. (< fr. épiplon, gr. epiploon) substantiv neutruepiplon
EPIPLÓN s. n. v. EPIPLÓON. s. n. Ligament peritoneal care unește viscerele. [Var. epiplon. / < fr. épiploon, cf. gr. epiploon – plutitor]. – [DN] substantiv neutruepiplon
epiplón (-pi-plon) s. n., pl. epiploáne substantiv neutruepiplon
EPIPLÓN, epiploane, s. n. Ligament peritoneal care unește viscerele, permițându-le o mișcare limitată. – Din fr. épiploon. substantiv neutruepiplon
epiplon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epiplon | epiplonul |
plural | epiploane | epiploanele | |
genitiv-dativ | singular | epiplon | epiplonului |
plural | epiploane | epiploanelor |