EPILOGÍSM s.n. Calcul, reflecție, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raționament]. substantiv neutruepilogism
EPILOGÍSM s. n. raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut, pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut; calcul, reflecție, examen. (< fr. épilogisme, gr. epilogismos) substantiv neutruepilogism
epilogísm s. n., pl. epilogísme substantiv neutruepilogism
epilogism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epilogism | epilogismul |
plural | epilogisme | epilogismele | |
genitiv-dativ | singular | epilogism | epilogismului |
plural | epilogisme | epilogismelor |