EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare]. adjectivepiloga
EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare]. verb tranzitivepiloga
EPILOGÁ vb. tr. a face comentarii asupra unui fapt, eveniment etc.; a conclude. (< fr. épiloguer) verb tranzitivepiloga
epilogá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 epilogheáză verb tranzitivepiloga
EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din fr. épiloguer. verb tranzitivepiloga
EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A termina, a încheia. Mascarada fusese prea mare, ca să poată fi epilogată așa de simplu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 287. verb tranzitivepiloga
epilogat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | epilogat | epilogatul | epilogată | epilogata |
plural | epilogați | epilogații | epilogate | epilogatele | |
genitiv-dativ | singular | epilogat | epilogatului | epilogate | epilogatei |
plural | epilogați | epilogaților | epilogate | epilogatelor |