epilogare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeepilogare
- Vezi aici mai multe rimeepilogare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuep
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuepi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare]. substantiv femininepiloga
EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare]. verb tranzitivepiloga
EPILOGÁ vb. tr. a face comentarii asupra unui fapt, eveniment etc.; a conclude. (< fr. épiloguer) verb tranzitivepiloga
epilogá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 epilogheáză verb tranzitivepiloga
EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din fr. épiloguer. verb tranzitivepiloga
EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A termina, a încheia. Mascarada fusese prea mare, ca să poată fi epilogată așa de simplu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 287. verb tranzitivepiloga
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiepilogare
| epilogare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | epilogare | epilogarea |
| plural | epilogări | epilogările | |
| genitiv-dativ | singular | epilogări | epilogării |
| plural | epilogări | epilogărilor | |