epiloga definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeepiloga
- Vezi aici mai multe rimeepiloga
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuep
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuepi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuga
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuoga
EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare]. verb tranzitivepiloga
EPILOGÁ vb. tr. a face comentarii asupra unui fapt, eveniment etc.; a conclude. (< fr. épiloguer) verb tranzitivepiloga
epilogá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 epilogheáză verb tranzitivepiloga
EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din fr. épiloguer. verb tranzitivepiloga
EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A termina, a încheia. Mascarada fusese prea mare, ca să poată fi epilogată așa de simplu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 287. verb tranzitivepiloga
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiepiloga
| epiloga verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)epiloga | epilogare | epilogat | epilogând | singular | plural | ||
| epilogând | epilogați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | epiloghez | (să)epiloghez | epilogam | epilogai | epilogasem | |
| a II-a (tu) | epiloghezi | (să)epiloghezi | epilogai | epilogași | epilogaseși | ||
| a III-a (el, ea) | epiloghează | (să)epilogai | epiloga | epilogă | epilogase | ||
| plural | I (noi) | epilogăm | (să)epilogăm | epilogam | epilogarăm | epilogaserăm | |
| a II-a (voi) | epilogați | (să)epilogați | epilogați | epilogarăți | epilogaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | epiloghează | (să)epilogheze | epilogau | epilogară | epilogaseră | ||