EPILÁ vb. I. tr., refl. A (se) depila. [< fr. épiler]. adjectivepila
EPILÁ vb. tr., refl. a (se) depila. (< fr. épiler) verb tranzitivepila
epilá (a ~) vb., ind. prez. 3 epileáză verb tranzitivepila
EPILÁ, epilez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. – Din fr. épiler. verb tranzitivepila
*epiléz, V. depilez. verb tranzitivepilez
epilat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | epilat | epilatul | epilată | epilata |
plural | epilați | epilații | epilate | epilatele | |
genitiv-dativ | singular | epilat | epilatului | epilate | epilatei |
plural | epilați | epilaților | epilate | epilatelor |