EPILÁ vb. I. tr., refl. A (se) depila. [< fr. épiler]. verb tranzitivepila
epilá (a ~) vb., ind. prez. 3 epileáză verb tranzitivepila
EPILÁ, epilez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. – Din fr. épiler. verb tranzitivepila
*epiléz, V. depilez. verb tranzitivepilez
epila verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)epila | epilare | epilat | epilând | singular | plural | ||
epilând | epilați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | epilez | (să)epilez | epilam | epilai | epilasem | |
a II-a (tu) | epilezi | (să)epilezi | epilai | epilași | epilaseși | ||
a III-a (el, ea) | epilează | (să)epilai | epila | epilă | epilase | ||
plural | I (noi) | epilăm | (să)epilăm | epilam | epilarăm | epilaserăm | |
a II-a (voi) | epilați | (să)epilați | epilați | epilarăți | epilaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | epilează | (să)epileze | epilau | epilară | epilaseră |