EPIGONÍSM s.n. Atitudine, manifestare de epigon (2), care presupune pastișarea, absența originalității, a capacității creatoare, a spiritului novator. [< fr. épigonisme]. substantiv neutruepigonism
EPIGONÍSM s. n. 1. atitudine, manifestare de epigon (2), care presupune pastișarea, absența originalității, a capacității creatoare, a spiritului novator. 2. (biol.) manifestare a unei variații precoce care nu apare decât la descendenți. (< fr. épigonisme) substantiv neutruepigonism
*epigonísm s. n. substantiv neutruepigonism
EPIGONÍSM s. n. Atitudine, manifestare a epigonilor. – Din fr. épigonisme. substantiv neutruepigonism
epigonism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epigonism | epigonismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | epigonism | epigonismului |
plural | — | — |