EPIGÓNIC, -Ă adj. De epigon (2) [în DN]. [Cf. it. epigonico]. adjectivepigonic
EPIGÓNIC, -Ă adj. de epigon (2). (< it. epigonico) adjectivepigonic
*epigónic adj. m., pl. epigónici; f. epigónică, pl. epigónice adjectivepigonic
EPIGÓNIC, -Ă, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic. adjectivepigonic
epigonic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | epigonic | epigonicul | epigonică | epigonica |
plural | epigonici | epigonicii | epigonice | epigonicele | |
genitiv-dativ | singular | epigonic | epigonicului | epigonice | epigonicei |
plural | epigonici | epigonicilor | epigonice | epigonicelor |