epigonátion (-oáne), s. n. – Ornament sacerdotal care se poartă atîrnat la nivelul genunchiului drept. Ngr. ἐπιγονάτιον. substantiv neutruepigonation
epigonation substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epigonation | epigonationul |
plural | epigonatioane | epigonatioanele | |
genitiv-dativ | singular | epigonation | epigonationului |
plural | epigonatioane | epigonatioanelor |