EPIGENÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la epigeneză. ♦ (Despre minerale) Care este mai recent decât rocile în care este cuprins. [< fr. épigénétique]. adjectivepigenetic
EPIGENÉTIC, -Ă I. adj. (bot.) născut pe fața superioară a unui alt organ. II. s. f. studiu al proceselor prin care genele își realizează efectele fenotipice. (< fr. épigénétique) adjectivepigenetic
epigenétic adj. m., pl. epigenétici; f. epigenétică, pl. epigenétice adjectivepigenetic
EPIGENÉTIC, -Ă, epigenetici, -ce, adj. (Despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se găsește. – Din fr. épigénétique. adjectivepigenetic
EPIGENÉTIC, -Ă, epigenetici, -e, adj. (Despre un depozit de minereu) Care e mai tînăr decît rocile în care e cuprins. adjectivepigenetic
epigenetic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | epigenetic | epigeneticul | epigenetică | epigenetica |
plural | epigenetici | epigeneticii | epigenetice | epigeneticele | |
genitiv-dativ | singular | epigenetic | epigeneticului | epigenetice | epigeneticei |
plural | epigenetici | epigeneticilor | epigenetice | epigeneticelor |