EPIGÁSTRU s.n. Partea superioară a abdomenului. [< fr. épigastre, cf. gr. epi – deasupra, gaster – stomac]. substantiv neutruepigastru
*epigástru n., pl. e (vgr. epi-gástrion, d. gastér, pîntece. V. ipogastru, gastronom). Anat. Partea superioară a abdomenuluĭ. substantiv neutruepigastru
epigástru s. n., art. epigástrul; pl. epigástre substantiv neutruepigastru
EPIGÁSTRU, epigastre, s. n. Partea superioară a abdomenului, cuprinsă între coaste și ombilic. – Din fr. épigastre. substantiv neutruepigastru
EPIGÁSTRU s. n. (Anat.) Partea superioară a abdomenului, cuprinsă între coaste și ombilic; (popular) lingurea. substantiv neutruepigastru
epigastru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epigastru | epigastrul |
plural | epigastre | epigastrele | |
genitiv-dativ | singular | epigastru | epigastrului |
plural | epigastre | epigastrelor |