epifenomen definitie

credit rapid online ifn

EPIFENOMÉN s.n. 1. (Fil.) Fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. Simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. [< fr. épiphénomène]. substantiv neutruepifenomen

EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène) substantiv neutruepifenomen

credit rapid online ifn

epifenomén s. n., pl. epifenoméne substantiv neutruepifenomen

EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène. substantiv neutruepifenomen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiepifenomen

epifenomen  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epifenomen epifenomenul
plural epifenomene epifenomenele
genitiv-dativ singular epifenomen epifenomenului
plural epifenomene epifenomenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z