epidemie definitie

credit rapid online ifn

EPIDEMÍE s.f. Boală care bântuie într-un anumit loc cu violență; (pop.) molimă. [Gen. -iei. / < fr. épidémie, it. epidemia, cf. gr. epi – deasupra, demospopor]. substantiv femininepidemie

EPIDEMÍE s. f. boală infecțioasă care afectează un număr mare de indivizi, într-un timp scurt. (< fr. épidémie, lat. epidemia) substantiv femininepidemie

credit rapid online ifn

*epidemíe f. (vgr. epi-demia. V. en-demie). Boleșniță, molimă, boală contagioasă care, într’o localitate, lovește multă lume, ca holera, cĭuma, vărsatu, frigurile tifoide ș. a. – Epidemia se produce pintr’o [!] cauză întîmplătoare, endemia pintr’o cauză obișnuită, constantă saŭ periodică. Ast-fel, cĭuma e epidemică în Eŭropa, dar endemică în India. Nu toate boalele [!] contagioase-s epidemice. V. epizootie. substantiv femininepidemie

epidemíe s. f., art. epidemía, g.-d. art. epidemíei; pl. epidemíi, art. epidemíile substantiv femininepidemie

epidemie f. boală ce atacă pe mai mulți dintr’odată, ca holera, ciuma, vărsatul, frigurile tifoide. substantiv femininepidemie

EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. – Din fr. épidémie, lat. epidemia. substantiv femininepidemie

EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extindere, prin contaminare, a unei boli infecțioase la un număr considerabil de per­soane dintr-o localitate, o regiune etc.; molimă. Epidemiile au putut fi stăvilite de la primele cazuri declanșate, răspindirea lor fiind împiedicată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2613. Vro epidemie domnește în oraș. NEGRUZZI, S. II 229. substantiv femininepidemie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiepidemie

epidemie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epidemie epidemia
plural epidemii epidemiile
genitiv-dativ singular epidemii epidemiei
plural epidemii epidemiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z