EPICURÉU, -ÉE adj., s.m. și f. Epicurian. [< lat. epicureus]. adjectivepicureu
*epicuréŭ, -ée adj. (vgr. epikúreios, lat. epicuréus). Fil. Conform doctrineĭ luĭ Epicur. Subst. Filosof [!] din școala luĭ Epicur. Fig. Libidinos, sensual. adjectivepicureŭ
epicuréu adj. m., s. m., pl. epicuréi; adj. f., s. f. sg. și pl. epicurée adjectivepicureu
EPICURÉU, -ÉE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus. adjectivepicureu
epicureu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | epicureu | epicureul | epicuree | epicureea |
plural | epicurei | epicureii | epicuree | epicureele | |
genitiv-dativ | singular | epicureu | epicureului | epicuree | epicureei |
plural | epicurei | epicureilor | epicuree | epicureelor |