EPICÓRIU, -IE adj. (Liv.) Indigen; nativ. [Pron. -riu. / < it. epicorio, cf. gr. epichorios]. adjectivepicoriu
epicoriu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | epicoriu | epicoriul | epicorie | epicoria |
plural | epicorii | epicoriii | epicorii | epicoriile | |
genitiv-dativ | singular | epicoriu | epicoriului | epicorii | epicoriei |
plural | epicorii | epicoriilor | epicorii | epicoriilor |