EPICIZÁ vb. tr. a da un caracter epic; a exprima, a expune în formă epică. (< epic + -iza) verb tranzitivepiciza
epiciza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)epiciza | epicizare | epicizat | epicizând | singular | plural | ||
epicizând | epicizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | epicizez | (să)epicizez | epicizam | epicizai | epicizasem | |
a II-a (tu) | epicizezi | (să)epicizezi | epicizai | epicizași | epicizaseși | ||
a III-a (el, ea) | epicizează | (să)epicizai | epiciza | epiciză | epicizase | ||
plural | I (noi) | epicizăm | (să)epicizăm | epicizam | epicizarăm | epicizaserăm | |
a II-a (voi) | epicizați | (să)epicizați | epicizați | epicizarăți | epicizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | epicizează | (să)epicizeze | epicizau | epicizară | epicizaseră |