epicentru definitie

EPICÉNTRU s.n. Regiune de pe suprafața Pământului situată deasupra focarului unui cutremur. [După fr. épicentre, cf. gr. epi – deasupra, kentron – centru]. substantiv neutru epicentru

EPICÉNTRU s. n. regiune de pe suprafața Pământului deasupra focarului, centrului unui cutremur sau al unei explozii nucleare. (< fr. épicentre) substantiv neutru epicentru

epicentru, epicentre s. n. (pub., fig.) punct fierbinte al unui conflict substantiv neutru epicentru

epicéntru s. n., art. epicéntrul; pl. epicéntre substantiv neutru epicentru

EPICÉNTRU, epicentre, s. n. Proiecția pe suprafața scoarței terestre a focarului unui cutremur unde intensitatea undei seismice este maximă. – Din fr. épicentre. substantiv neutru epicentru

EPICÉNTRU, epicentre, s. n. (Geol.) Loc de pe supra­fața globului, așezat deasupra focarului unui cutremur. substantiv neutru epicentru

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului epicentru

epicentru   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epicentru epicentrul
plural epicentre epicentrele
genitiv-dativ singular epicentru epicentrului
plural epicentre epicentrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z