EPICÉNTRU s.n. Regiune de pe suprafața Pământului situată deasupra focarului unui cutremur. [După fr. épicentre, cf. gr. epi – deasupra, kentron – centru]. substantiv neutruepicentru
EPICÉNTRU s. n. regiune de pe suprafața Pământului deasupra focarului, centrului unui cutremur sau al unei explozii nucleare. (< fr. épicentre) substantiv neutruepicentru
epicéntru s. n., art. epicéntrul; pl. epicéntre substantiv neutruepicentru
EPICÉNTRU, epicentre, s. n. Proiecția pe suprafața scoarței terestre a focarului unui cutremur unde intensitatea undei seismice este maximă. – Din fr. épicentre. substantiv neutruepicentru
EPICÉNTRU, epicentre, s. n. (Geol.) Loc de pe suprafața globului, așezat deasupra focarului unui cutremur. substantiv neutruepicentru
epicentru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epicentru | epicentrul |
plural | epicentre | epicentrele | |
genitiv-dativ | singular | epicentru | epicentrului |
plural | epicentre | epicentrelor |