EPICÁRP s.n. Pielița care învelește fructul unei plante. [< fr. épicarpe, cf. gr. epi – deasupra, karpos – fruct]. substantiv neutruepicarp
epicárp (pieliță a fructului) s. n., pl. epicárpuri substantiv neutruepicarp
EPICÁRP, epicarpuri, s. n. Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliță. – Din fr. épicarpe. substantiv neutruepicarp
EPICÁRP, (rar) epicarpuri, s. n. Membrană subțire care acoperă fructul unei plante. V. pericarp. substantiv neutruepicarp
epicarp substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epicarp | epicarpul |
plural | epicarpuri | epicarpurile | |
genitiv-dativ | singular | epicarp | epicarpului |
plural | epicarpuri | epicarpurilor |