epibát s. m., pl. epibáți substantiv masculinepibat
EPIBÁT, epibați, s. m. Soldat care făcea parte din marina grecească. – Din fr. épibate, ngr. epibátis. substantiv masculinepibat
epibat substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | epibat | epibatul |
plural | epibați | epibații | |
genitiv-dativ | singular | epibat | epibatului |
plural | epibați | epibaților |