eon definitie

EÓN s.m. (Fil.) Spirit considerat de gnostici ca emanat dintr-o inteligență divină. [Pron. e-on. / < fr. éon, cf. gr. aioneternitate]. substantiv masculineon

EÓN s. m. (la neoplatonicieni și la gnostici) inteligență divină, putere eternă care face posibilă acțiunea acesteia asupra lucrurilor. (< fr. éon, gr. aion, eternitate) substantiv masculineon

eon = Oeonus. substantiv masculineon

eón s. m., pl. eóni substantiv masculineon

EÓN, eoni, s. m. 1. (Fil.; la gnostici) Fiecare dintre multiplele emanații, ipostaze, forme de manifestare ale divinității supreme unice. 2. (Geol.) Diviziune a timpului geologic de cel mai înalt grad. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. substantiv masculineon

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluieon

eon  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eon eonul
plural eoni eonii
genitiv-dativ singular eon eonului
plural eoni eonilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z