enunța definitie

*2) enúnț, a v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin [!] vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă. verb tranzitiv enunț

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare]. verb tranzitiv enunța

ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare) verb tranzitiv enunța

enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer.Der. enunț, s. n. verb tranzitiv enunța

enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță verb tranzitiv enunța

enunțà v. a exprima în termeni precizi. verb tranzitiv enunțà

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. verb tranzitiv enunța

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune. verb tranzitiv enunța

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului enunța

enunța   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) enunța enunțare enunțat enunțând singular plural
enunțând enunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) enu (să) enu enunțam enunțai enunțasem
a II-a (tu) enunți (să) enunți enunțai enunțași enunțaseși
a III-a (el, ea) enunță (să) enunțai enunța enunță enunțase
plural I (noi) enunțăm (să) enunțăm enunțam enunțarăm enunțaserăm
a II-a (voi) enunțați (să) enunțați enunțați enunțarăți enunțaserăți
a III-a (ei, ele) enunță (să) enunțe enunțau enunța enunțaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z