enumerat definitie

credit rapid online ifn

ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înșira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare]. adjectivenumera

*enúmer, a v. tr. (lat. e-número, -áre). Număr unu cîte unu. Expun, spun pe rînd, înșir: enumeră-mĭ candidațiĭ. verb tranzitivenumer

credit rapid online ifn

ENUMERÁ vb. tr. a număra unul câte unul; a înșira. (< fr. énumérer, lat. enumerare) verb tranzitivenumera

ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înșira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare]. verb tranzitivenumera

!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 enúmere; ger. enumerấnd verb tranzitivenumera

enumerà v. a număra unul câte unul. verb tranzitivenumerà

ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. verb tranzitivenumera

ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra unul cîte unul, a numi rînd pe rînd; a înșira. Între junii cărora le-a plăcut și le place a se ocupa de literatură trebuie să enumerăm și pe d. Vasile Păun. MACEDONSKI, O. IV 23. verb tranzitivenumera

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluienumerat

enumerat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enumerat enumeratul enumera enumerata
plural enumerați enumerații enumerate enumeratele
genitiv-dativ singular enumerat enumeratului enumerate enumeratei
plural enumerați enumeraților enumerate enumeratelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z