enumerare definitie
ENUMERÁRE s.f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, numărătoare; enumerație. [< enumera]. substantiv feminin enumerare
enumeráre s. f., g.-d. art. enumerắrii; pl. enumerắri substantiv feminin enumerare
ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera. substantiv feminin enumerare
ENUMERÁRE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare. Enumerarea se face și aici sub formă de gradație, pornindu-se de la ființele cele mai apropiate: părinții, frații, surorile. L. ROM. 1953, nr. 3, 66. Enumerarea elementelor componente ale unei limbi nu constituie... definiția ei. ROSETTI, I. SL. 12. substantiv feminin enumerare
*enumerațiúne f. (lat. enumerátio, -ónis). Acțiunea de a enumera. Ret. O figură pin [!] care înșirĭ faptele. – Și -áție și -áre. V. retorică. substantiv feminin enumerațiune
*enúmer, a -á v. tr. (lat. e-número, -áre). Număr unu cîte unu. Expun, spun pe rînd, înșir: enumeră-mĭ candidațiĭ. verb tranzitiv enumer
ENUMERÁ vb. tr. a număra unul câte unul; a înșira. (< fr. énumérer, lat. enumerare) verb tranzitiv enumera
ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înșira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare]. verb tranzitiv enumera
enumerà v. a număra unul câte unul. verb tranzitiv enumerà
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd verb tranzitiv enumera
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. verb tranzitiv enumera
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra unul cîte unul, a numi rînd pe rînd; a înșira. Între junii cărora le-a plăcut și le place a se ocupa de literatură trebuie să enumerăm și pe d. Vasile Păun. MACEDONSKI, O. IV 23. verb tranzitiv enumera
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului enumerare
| enumerare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | enumerare | enumerarea |
| plural | enumerări | enumerările | |
| genitiv-dativ | singular | enumerări | enumerării |
| plural | enumerări | enumerărilor | |