enumera definitie
*enúmer, a -á v. tr. (lat. e-número, -áre). Număr unu cîte unu. Expun, spun pe rînd, înșir: enumeră-mĭ candidațiĭ. verb tranzitiv enumer
ENUMERÁ vb. tr. a număra unul câte unul; a înșira. (< fr. énumérer, lat. enumerare) verb tranzitiv enumera
ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înșira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare]. verb tranzitiv enumera
!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd verb tranzitiv enumera
enumerà v. a număra unul câte unul. verb tranzitiv enumerà
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. [Pz. ind. și: enúmer] – Din fr. énumérer, lat. enumerare. verb tranzitiv enumera
ENUMERÁ, enúmăr, vb. I. Tranz. A număra unul cîte unul, a numi rînd pe rînd; a înșira. Între junii cărora le-a plăcut și le place a se ocupa de literatură trebuie să enumerăm și pe d. Vasile Păun. MACEDONSKI, O. IV 23. verb tranzitiv enumera
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului enumera
| enumera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) enumera | enumerare | enumerat | enumerând | singular | plural | ||
| enumerând | enumerați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | enumăr | (să) enumăr | enumeram | enumerai | enumerasem | |
| a II-a (tu) | enumeri | (să) enumeri | enumerai | enumerași | enumeraseși | ||
| a III-a (el, ea) | enumeră | (să) enumerai | enumera | enumeră | enumerase | ||
| plural | I (noi) | enumerăm | (să) enumerăm | enumeram | enumerarăm | enumeraserăm | |
| a II-a (voi) | enumerați | (să) enumerați | enumerați | enumerarăți | enumeraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | enumeră | (să) enumere | enumerau | enumerară | enumeraseră | ||